duminică, 6 septembrie 2015

tablou cu un cuplu la a doua tinerete, despre fiul lor plecat la mai bine.

Era o vara urata. Cam asa sun verile pe aici pe la capatul lumii. Ploua mult si des de parca Dumnezeu nu avea nimic mai bun de facut cu timpul decat sa mazgaleasca cu apa  ca un hibrid intre un impresionist francez si un calugar taoist chinez care are de scris carti sfinte cu un pamatuf muiat in apa.
  "Zice ca-i place! I-i place pe naiba! Ce sa-i placa?Mereu se plange si se vaciareste ca mancarea e proasta, cafeaua e de rahat iar berea e si scumpa si prosta si de rahat." zicea el privin monitorul cu dita mai tub catodic intr-o camera gri ca un laborator de informatica intr-un liceu tehnic.
"Serios! Lasa-l....Daca el zice ca-i place atunci e de bine!"
"De bine..de bine! Si cu atat bine? Ce facem? E de bine ca nu e de rau dar nu mergem nicaieri daca ramanem pe loc!"
"Te agiti degeaba!"
"Ma agit cu scop! Ca daca nu ma agit eu asta.....ma omoara!" 
"Nimeni nu te omoara vreodata! Ce dumnezeu..."
"Hehei! usor cu folosirea numelui in pustiu!"
"Sti ce! Daca ai de gand sa-ti zganderi singur  zgaiba te las asa si basta! Eu n-am nici un chef sa te ascult! Ti-am mai zis odata cu prostiile tale. Nu-l trimite, lasa ca inca nu e gata...asteapta....dar tu nimic da-i cu batman,zi cu popa! De parca esti tanc si nu....dita mai! Si daca tot esti asa cum esti....de ce nu i-ai spus....sau mai bine de ce nu i-ai dat un semn sa-si aminteasca? Pana la urma nu e numai fi-tu....e ca si cum esti tu!"
"Da' bine ca esti tu asa desteapta! Ca daca nu eram eu...."
"Ca de nu erai tu ce? Crezi ca nu se gasea altu' sa ma iubeasca?"
Barbatul tacu.  Isi trecu mana prin barba in general alba dar patata de nicotina pe alocuri si se ridica brusc in capul oaselor ca si cum ar fi o fotografie de-a lui Marxs dar galbuie pe alcouri.
"Eu  dau dracului totul si basta! Ce-i cu prostia asta."
Femeia isi aranja halatul pra gri pentru un spital dar prea curat pentru o hala industriala si se pregatea foarte ritos sa se indrepte spre usa.
"Nu vrei sa ma aculti....nu vrei! Eu am treaba ca daca vezi cate plangeri sunt la registru poimartea viitoare, dupa pasti ai sa le rezolvi pe toate!"
"Plangeri...un multumesc nu mai primesc si eu...i-a d-aici si sarumana....o lumanare....ceva! Plangeri da! Ca asa e cu modernitatea! Nu existi si nu esti bun de nimica pana ce-si fileaza crestinu' lampa si incepe sa urle ca-i pedeapsa cand de fapt ii prostie...tu-i mama ei de modernitate!" Parcehtul cam neintretinut din scandurele de fag scartaii uscat cand el se ridica de pe scaun.
 "Poate ca ar trebuii sa te mai odihnesti si tu putin..,uite aici pe scaun ca e liniste si nu te deranjeaza nimeni. Inchizi ochii si..."
"Inchizi...am mai inchis eu la si 39 si cand m-am trezit la si 45 ziceai ca arde satu'...nu mai-mi trebuie...si asa am zis ca o termin cu tot si gata! Sa faca bors de vrea....daca nu sa se duca dracului totu!"
  Femeia ii aranja gulerul de la camasa in carouri ce iesea pete puloverul cam demodat si il privi in ochi cum numai o nevasta ce i-a fost aproape pentru multa vreme poate sa o faca.
 Nu era nevoie de nici un cuvant. Ochii lui fugeau dintr-un loc in altul cautand raspunsul la intrebare si pana la urma se oprira resemnati inapoi pe fata ei. Mai de mult a fost tanara si frumoasa, acum nu mai era dar ramasese aceeasi. Un gest aproape imperceptibil din capul acoperit cu un batic rosul legat la spate dupa moda "de la targ" si o anumita dilatare a pupilelor erau de ajuns.
  "Da...ai dreptate...iar ma pripesc ca fata mare...pana la urma e timp ca doar n-a intrat timpul in caldare...si daca intra nu-i bai ca de asta sunt cine sunt!"
 Usa capitonata cu imitatie de piele se deschise direct in strada. Era aglomeratie si agitatie cam cum e mereu pe strada Pietei iar Dumnezeu trase o tigara din pachetul de contrabanda si o aprinse de la chibrit . Tusii adanc de la primul fum.
 "Astea o sa ma omoare!"zise el privind la figura ei in care inca se mai gaseau  trasaturi feciorelnice.
"Daca nu te omoara asta...te omoara fi'tu...pan la urma dumnezeu e mort grait-a Zaracustra dar Nice ala a dat ortu' inainte! Nu te mai ingrijora ca n-ai de ce! Lumea e cum e si tu sti cel mai bine..."
  Era o vara frumoasa cum sunt mai toate in amintiri si in Cartierul de Est iar un cuplu aproape invizibil se plimbau brat la brat pintre tarabele cu precupeti.El mai tragea din tigara, ea mai tragea de el, iar lumea inca mai avea rabdare.