luni, 1 octombrie 2012

Pogorare'n vale


Si baciul pasea. Turma lui era sus, cainii lui aidoma si singurul sau insotitor era magarul aproape orb pe care la carat de atatea ori prin povarnisurile aproape imaginate ale transhumantei. Va dormii o noapte sus la Valea cu Dor in locul pe unde trec numai drumetii cailor inalte apoi va trece prin Pasul cu Pripa unde nimeni nu a mai zabovit de pe vremea migratiilor.  Maine va fi la targ si de acolo caile de jos cu soarele ca piatra de moara si glodul  ca faina de caramida. Seara va fi in poarta casei la locu' de langa. Acolo unde totul este langa Dunare , langa granita sau langa traiul tihnit de pe varful planetei. Se va asterne si baciul langa femeie ca omul langa firescul transformarii sale, isi va strange in brate copilul ca un pocait ce imbratiseaza nemurirea. Apoi va pleca inapoi la turma inalta. La cainii si lupii ce se musca frateste, la laptele negru pe care tancii razgaiati il risipesc din biberoane metalice.
 -Hai ma! Hai ca'i cale lunga ca sa ne intoarcem acilea! Zise baciul.
  Si baciul mai facu un pas.

Niciun comentariu: