marți, 30 iunie 2009

Ursita

Devreme se mai trezise Spiridon in dimineata aceea! Luminile strazi nu apucasera sa se stinga iar prin geam abia daca trecea vreu ciripit sforaitor de la vreo pasare cu program sanatos de viata.
De mult nu mai fusese asa de fericit privindu-se in oglinda. Trecusera exact 18 ani decand doctorii, razand amar, i-au spus ca nu va trebuii sa-si faca griji vreodata pentru ras dar continua sa verifice daca nu cumva i-a aprut o oaza de par pe undeva pe fata ca trasaturi ca de desert.
Va aparea ea intro zi!
Inainte de accident nu apucase sa se rada serios, avea doar 16 ani iar pe vremea aceea rari erau baietii carora le mijeau tuleele inainte sa-i ia in armata.
Cu 18 ani in urma, el a vrut sa triseze. Auzise de la baieti mai mari ca daca te razi ,chiar daca nu ai nevoie, atunci barba o sa-ti creasca mai repede si o sa pari mai matur. Toti baietii de la el din clasa faceau asta dar aparent trebuia sa insisti de cateva ori pana ce puful moale si transparent afla si el ca trebuie sa se transforme intr-o barba aspra de barbat. Chiar in dimineata accidentului a vrut sa aprinda aragazul cu butelie taman pentru asta. Sa incalzeasca un ibiric de apa ca sa se rada. Avea pe atunci intalnire cu cea mai frumoasa fata pe care reusise vreodata sa o agate, o colega de la o clasa paralela care nu avea cu cine sa petreaca revelionul si care acceptase invitatia la petrecerea pe care ,el si prietenii, urmau sa o organizeze la el acasa.
Proasta zi fusese aceea. S-a trezit racit cobza, nu a simtit nimic.....
Doar bubuitura albastra ce l-a adormit instantaneu.
Cica a stat in coma ceva vreme, i-au spus. Adica erau siguri ca va supravietuii,de asta s-au si chinuit sa ii reconstruiasca fata.
Cu toate ca el stia altfel! Dimineata aceea el murise. Nu isi amintea mare lucru despre taramul alalalt decat ca o voce cu nuante albastrii i-a spus ca nu i-a sosoit inca timpul si ca trebuie sa se intoarca . Fusese doar un accident stupid iar el inca mai avea vreme de facut umbra pamantului.
Tare dezamagit s-a intors. Pierdu-se si intalnirea cu domnisoara de la clasa alaturata, in casa era un dezastru si pe deasupra nici sa moara nu ii iesie calumea.
La cateva zile dupa ce s-a trezit a visat ceva. Se facea ca vocea albastra i-a aratat un copil imbracat in salopetele roz si i-a spus, "Privesteo! Am facuto special pentru tine. cand va venii timpul o vei cunoaste."
Ce fericit s-a trezit in dimineata aceea! Dumnezeu i-a creato special pentru el!
De atunci nu i-a mai pasat nici macar de faptul ca accidentul l-a lasat desfigurat, oricum Spiridon niciodata nu fusese de o frumusete ori de o inteligenta remarcabila. Oricum ea avea sa il placa si asa ca doar ii era ursita.
Ia fost greu cu scoala dupa aceea, cica acidentul ii afectase ceva prin cap dar oricum cineva acolo sus a avut grija de el asa cum in general are grija oricarei berze chioare, iar viata i-a decurs pe un fagas lipsit de evenimente.
Uneori cand era deprimat i se trimiteau vise in care o vedea. Da!
Asa se face ca a stiuto la 6 ani in uniforma cu cravata rosie a scoli cu fite din centrul orasului unde s-a dus pentru prima ei zi de scoala, tot asa a fost prezent si la serbarea de clasa a doua cand ea purta o coroana de hartie pe care trona un "O" mare cat fetisoara ei placut alungita. A vazuto si cand s-a certat cu parintii pentru ca nu il acceptau pe baiatul de care ii placea ei, a fost acolo si cand ea si-a petrecut prima noapte in garsoniera inchiriata cu mai multi priteni intr-un oras deprimant dar cu pretentie de statiune balneara de pe malul marii.
Da! El vazuse totul iar in ziua aceea ce incepuse cu pasari somnoroase urma sa o cunpoasca in sfarsit.
Ii apruse in vis noaptea trecuta, era frumoasa cum numai o urista ar putea fi iar vocea cea albastra i-a spus ca a sosit timpul.
S-a imbracat frumos Spiridon, pana la urma cat de des iti intalnesti sortita? Nici cafeau nu si-a bauto acasa asa cum facea de obicei. Doar nu era o fata ca ea sa bata la usa din vechiul camin de nefamilisti? Strazile erau cam goale, ar fi cautato in autobuzele ce duc elevii la liceul pompos din centrul orasului unde stia ca ea invata dar ursita lui tocmai primise o masina de ziua ei, una frumoasa fabricata cu simt de raspundere de niste nemti de pe undeva din Bavaria si pe deasupra anul scolar se terminase.
Se plimba pe strada principala. Cafenelele selecte erau inca pustii iar din curtile vecine lor se inaltau strigatele cocosilor. Chiar si pe strada desfundata unde erau parcate cele mai multe masini nemtesti din oras inca nu gaseai decat o mana de maidanezi dormitand incovrigati pe langa cate un bolid cu elice in loc de stema ce statea ,parcat ostentativ, in fata unei case cu o curte mult prea mica pentru al gazdui.
Trebuia sa o gaseasca, obosise deja. Soarele incalzea capotele taximetrisitilor ce palavrageau la cate o cafea.
-Domnu' nu va suparat' da de unde at' luat cafeaua?
Taximetreistul ce incerca sa se faca ca nu il priveste asa de insistent i-a facut semn politicos cu degetul spre un butic de peste strada centrala.
A dat din cap aprobator si dupa ce s-a uitat atent in stanga a pasit sa traverseze catre poteca batatorita din refugiul cu trandafiri.
-Acol' sa'ntrebati ca va servreste fata. i-a strigat soferul de taxi intre doua varste.
A vrut sa ii multumeasca taximetristului dar si-a pierdut glasul .
Ce cap frumos rasarea peste volan. Parca era o amazoanca ce-si mana sigura caii putere pe cine stie ce hipodrom. I-a zambit, chiar i-a facut din mana in timp ce plutea spre ea. Atunci cand l-a observat ea a calcat puternic frana si a sarit sa il intampine. Poate si ea il vazuse in vis.
Ce frumos zburau unul spre celalalt. S-au sarutat pasional pe capota cam murdara a masinii, au vrut si sa se imbratiseze dar in acea fractiune de secunda le-a fost greu sa se apuce in brate.
Au oprit toata circulatia in dimineata aceea, toate masinile claxonau in timp ce ei se priveau pasional prin parbriz. A venit pana si televiziunea sa ia imagini pentru jurnalul de dupamiaza.
Ce mincinosi si reporteri astia! Sa spuna ei ca avut loc un accident, ca ea se intorcea obosita si cam ametita de la o petrecere si ca el pur si simplu a sarit in fata masini....Au dat  martor pe taximetrist si pe iubitul fetei care plangea pe trotuar privind sarutul lor prelung. Si ce nesimtit au fost cei de pe ambulanta sa ii separe si sa-i aseze pe targi diferite in drum spre spitalul unde cine stie ce doctor avea sa constate plictisit evidentul, ca ei doi se intalnisera.
Era fericit, nimeni nu putea sa citeasca asta pe fata lui lipsita de trasaturi dar undeva sub buza reconstruita stangaci, un zambet stralucea insesizabil.