marți, 28 aprilie 2009

Menage a troi

-Musato parul tau nu mai e de mult rosu pentru mine. Acum trei mangaieri l-am colorat Titian. Putea fi oricare alt pictor dar a ales sa fie Titian. i-am spus in timp ce claia lina dansa ritmat in poala mea. Stiam ca nu mai e mult si dansul ei va naste o explozie in mine si apoi stins, voi avea adevarata placere.
-Ce naive sunteti! Toate credeti ca tot cea ce vreau este asta...un sarut,un dans si o explozie care sa ma consume pentru ceva timp. Ea ma privit suparata, toate faceau asta. Si-a sters cu mana stanga ultimele semne ale placerii de pe fata si apoi a ranjit suparacioasa.
-Trebuia sa ti-o musc atunci cand am avut sansa, acum esti.....Destul de moale si de demn de mila incat sa ma simt razbunata!
M-am prefacut ranit asa cum un barbat ar fi trebuit sa fie, asa cum Duncan ar fi daca ar exista si tocmai ar fi lovit asa de marsav in orgoliul sau masculin.
Duncan a debarcat ieri dimineata de pe vasul cu nuiele magice ce cauta petrol in Marea Nordului. Am fost colegi, eu dezlegam complicatele fibre ale nuielelor magice. Aici la capatul lumii alunul nu creste asa ca au inventat crengute sintetice si apoi au inventat reparatori naturali de crengute sintetice exact asa cum eu l-am inventat pe Duncan.
Ea s-a intis langa mine acoperita doar de un strat subtire de piele, subtire doar atat cat sa nu ii pot atinge sufletul.
Doamne ce frumoasa este cand nu se chinuie, cand nu mai trebuia sa imi fie amanta ci doar un corp imbracat in mozaicuri de pistrui si perisori invizibili.
-Te culci? m-a intrebat in engleza ei cu s-uri lungi.
-Nu prea. Parintele O'Neal mi-a spus ca niciodata nu trebuie sa te culci langa o femeie frumoasa caci in ea salasuieste ispita. Prima data trebuie sa o iubesti pana ce-i scoti toata puterea si ceea ce a ramas e doar o gramada de carne dormind langa tine.
-Si voi irlandezii va ghidati viata sexuala dupa spusele popii?!! Tu nu crezi ca exista un motiv pentru care a ajuns sa fie barbat singur la harspezeci de ani?
-Nu! Dar pur si simplu imi palce sa te privesc asa....golita de continut.
Stiam ca zambeste in patul ei din camera cu chirie din coltul ei de lume. Puteam sa-i citesc zambetul in muschii contractai delicat sub pielea alba.
Ce bine o fi sa ai coltul tau de lume!
Duncan avea unul, l-a lasat cand avea vreo 18 ani ca sa scape de cea ce irlandezii numesc The Trubles, a calatorit prin toata europa facand lucruri marunte. Vorbea patru limbi, una o invatase lucrand cu un niste etnologi prin niste munti din Grecia si o alinta asa....doar pe ea in cuvintele ei arhaice.
Nu puteam sa dorm...poate ishkeban-ul cu prea mult energizant, poate ea inca nu era dezgolita indeajuns. O priveam cu sentimentul ala ciudat de posesie ce numai o minciuna dusa la desavarsire ti-l poate oferii.
Maine as fi plecat, oricand ar fi fost mainele asta intr-un loc ce si-a uitat noptile.
Nu mai stiu exact ce cautam in patul ei. L-a inceput poate a era doar acea nevoie fiziologica ce iti macina inauntrul si te face sa iti asumi riscuri stupide dar atat de necesare in meseria pe care o aveam. Poate a fost doar nevoia ciudata de normalitate dupa blestemata aia de mare in care ma simteam un ocnas, spargand muntii de apa cu botul vaporului meu.
Ce cald era in corpul lui Duncan...in patul ei! I-mi amintea de un alt pat ascuns de vreo noapte in Orasul cu Fluviu iar ea im-i amintea de o alta musata cu care nu purta nici o asemanare...iar eu imi aminteam de mine.
Era crepuscul in ferestra cu vedere la pod.
-Auzi? Sti ce inseamna cuvantul asta....milonga?
-Nu nu stiu....tu esti expertul in limbi straine...tradumi-l in engleza si voi sti.
-Asta e problema....nu are echivalent!
-Saraca limba mai aveti! Sigur se poate traduce in Norvegiana, mi-a spus incercand sa-si ascunda parul titian sub o perna.
-Nu e limba noastra, ne-au aduso niste baieti numiti englezii pe la 1600 si ceva cand au reusit intr-un final sa cucereasca si Ulsterul. E limba lor iar noi o vorbim de mici cu toate ca ne nastem in saracia catorva cuvinte pe care mamele le mai stiu de la mamele lor.
-Bine dar acum te rog! Vreau sa dorm ca maine ma duc la birou.
Ce dor mi-era si mie in limba aia saraca ce devenise a mea.
Femeia mea era departe iar cea a lui Duncan era calda numai in imbratisarile lui.
Mi-am adunat usor hainele dintre hainele ei si mi-am imbracat pielea de cetatean al Orasului cu Fluviu si am plecat lasandu-i singuri.
Mavoi intalnii cu Duncan maine la o cafea, pe iarba din fata Operei.