vineri, 5 septembrie 2008

Ruga unui soldat catre dusmanul sau fara ura.

Sunt un soldat, un invadator sau mai corect invandrer(strain in limba asta atat de diferita incat ar pute fi extraterestra) la capatul lumii.
Am invadat paradisul ce mi-a fost refuzat timp de 25 de ani pe strazile cartierului de est.
Eu nu lupt pentru tara, pentru poporul meu..Nu, eu lupt pentru mine asa cum vikingii pamantului asta pe care il cuceresc ,au luptat acum mai bine de o mie de ani.
Am plecat barbat din tara mea, am pasit apasat asa cum am invatat ca trebuie sa paseasca un barbat si un marinar pe puntea unei corabii ce se clatina in plina si haotica furtuna doar ca sa descopar ca a fi barbat nu este deajuns. Nu! Eu trebuie sa fiu soldat. Un soldat cuceritor la captul pamantului.
Am invata cum snagereaza soldatul, ascuns in spatele scutului sau asteptand urmatoarea lovitura naprasnica a dusmanului dar neclintindu-se de la locul lui in linie. Sangele meu nu se vede, nici scutul meu iar armura mea este ata de fin sculptata de viata in cartierul de est incat dusmanul meu ce nu ma uraste crede ca eu vin spre el cu pieptul gol si loviturile lui nu ma ating. El crede ca eu sunt invulnerabil. cat de tare se inseala!
Am invata sa marsaluiesc si sa dorm ca soldatul. Mi-am carat ranita zi de zi si am simtit fiecare din cele 30 de kilograme ce imi contin viata, identitatea si mai ales umanitatea. Da...umanitatea soldatului nu se poarta la vedere deoarece ea este o slabiciune pe care dusmanul lui cel fara de ura o poate folosii impotrivai. Eu dorm precum soldatii, dusmanul meu drag. Dorm cu un ochi deschis pe strazile tale sau sub podul ce iti traverseaza raul ca garzile tale de orice culoare a legii ar fi sa nu ma prinda nepregatit.
Eu lupt ca soldatul! Ma apar zi de zi de ploaia sagetilor trase la intamplare de catre arcasii tai ce creaza si iti voteaza legile, de zidul de sulite ale cetatenilor tai ce cu greu inteleg lingva franca a zilelor noastre graita intr-un accent strain. Zi de zi atac redutele bunastarii tale ca sa fiu respins si sa fiu trimis la munca cea mai de jos pe care nici cel mai umil dintre sulitasii majestatii tale nu o indeplineste.
Eu iubesc precum soldatul. Nici un barbat nu iubeste ca mine! Ma consum zi de zi cu gandul l-a frumoasa ce doarme in patul ce l-am lasat in furtuna cartierului de est. Frumoasele regatului tau ma tenteaza ai in fata mea isi despoaie carnea atat de alba incat pare zapada neatinsa iar eu vreau sa musc din ele, sa imi astampar foamea din suflet si sa ma simt iarasi un simplu barbat.
Ce dor imi-e de femia mea majestate!
As tremura in fata sanului slujnicelor tale asa cum oamenii regatului tau tremura, as face dragoste cu ele si le-as saruta muscandu-le buza de jos asa cum orice om ar face cu frumoasele tale dar eu nu ma pot inchina in patul lor.
Femeia mea e catedrala cladita cu mainile si sudoarea mea si de aceea e diferita de toate catedralele regatului tau si numai ea este cea in care eu imi pot sopti ruga iar fara ea majestate eu sunt pagan precum razboinicii stramosilor tai.
Eu nu te iubesc dusmanul meu! Nu este rolul unui soldat sa isi iubeasca dusmanul cum rolul tau nu este sa ma urasti. Nu eminenta!
Poti ura pe cel ce vine si iti prada tara ca sa care in corabia sa bogatiile sudorii tale inapoi la capatul celalalt al pamantului dar nu pe razboinicul ce e gata sa-si lase sudoarea sa curga langa a ta pana ce din picaturile voastre muntele de granit sa dispara iar in locul lui sa creasca un oras al regatului tau.
Pe acela nu il poti ura majestate caci desi limba lui iti e straina iar obiceiurile lui sunt diferite de cele ale pamantului tau, el lupta pentru tine. El nu iti este mercenar ce culege roadele sangelui ci soldat ce-si apara cucerirea....Soldat ce apara pamantul ce tu il iubesti.
Atunci majestate, de ce nu il iei pe soldatul acesta si il asezi la masa?
El nu iti va manca bucatele...nu iti va bea vinul caci desi doreste bucatele si vinul pamantului tau doar pe cele ce le va produce cu vana bratelor sale le va putea aprecia cu adevarat.
Dusmanul meu fara de ura, soldatul acesta a luptat destul. Vrea sa-si topeasca toporul, platosa si din ele sa faca fiare de plug cu care sa-si iubeasca pamantul asa cum doar barbatul il iubeste si sa se inchine nevestei lui ca unei catedrale iar din ogorul lui sa iti plateasca darile ce ti se cuvin ca stapan al ogorului.
Soldatul asta vrea sa fie din nou om.